Bunuri Digitale Publice vs Bunuri Digitale Private
Conceptul de bunuri publice digitale provine de la termenul economic „bun public”, care se referă la ceva care nu este exclusibil și necompetitiv. Neexclusivitatea înseamnă că nu poți împiedica pe nimeni să folosească sau să consume articolul. Non-rivalitatea indică faptul că consumul sau utilizarea unei persoane nu restricționează sau ia de la o altă persoană.
Mediul digital este în special favorabil bunurilor publice și a creat noi metodologii pentru furnizarea acestora. Cele mai comune exemple sunt legate de software-ul gratuit și open source (en. Free and Open-Source Software, FOSS). FOSS este open source, ceea ce înseamnă că alții îl pot folosi pentru a-și dezvolta propriile produse și nu înlătură sau limitează capacitatea nimănui de a face același lucru.
De ce contează bunurile publice digitale (BPD)?
În implementarea soluțiilor digitale, bunurile publice digitale ar trebui luate în considerare și chiar prioritizate. Bunurile publice digitale oferă beneficii țărilor, instituțiilor și întreprinderilor care încearcă să avanseze și să atingă ODD. Mai jos sunt câteva dintre principalele beneficii ale bunurilor publice digitale:
- Adoptabilitatea: BPD pot fi adoptate gratuit de guverne sau agenții.
- Evitați blocarea furnizorului: Deoarece BPDsunt open source, ele nu limitează utilizatorul într-un singur furnizor de tehnologie, asigurând astfel compatibilitatea.
Deoarece DPG-urile sunt open source, ele nu blochează utilizatorul într-un singur furnizor de tehnologie, asigurând astfel compatibilitatea. - Scalabilitate: Adoptarea BPD care au fost implementate cu succes la scară largă în alt context poate economisi resursele țărilor și instituțiilor și poate permite experimentarea, pilotarea și lansarea cu risc mai scăzut.
- Adaptabilitate: BPD pot fi adaptate pentru a se potrivi nevoilor locale, ceea ce poate contribui, de asemenea, la construirea proprietății pe termen lung și a agenției țărilor de implementare.
- Colaborare: orice utilizator de BPD poate colabora și împărtăși cele mai bune practici, așa cum este cazul în majoritatea comunităților de practică.
- Durabilitatea proiectului: adaptările și iterațiile din diferite țări pot fi susținute de comunitățile open-source. Noile funcții și cele mai bune practici dezvoltate de țările implementatoare pot fi fuzionate în BPD de bază.
- Proprietatea și capacitatea țării: BPD pot permite implicarea profundă a expertizei locale în implementările specifice țării și pot fi implementate împreună cu eforturi dedicate pentru a construi capacitatea locală pe termen lung de a menține și repeta aceste implementări pentru nevoile viitoare.
- Transparență și responsabilitate: acordarea de licențe open-source a BPD înseamnă că baza lor de cod poate fi analizată și auditată în mod independent. Acest lucru facilitează, de asemenea, responsabilitatea și discursul public cu privire la aspecte precum încorporarea celor mai bune practici și proiectarea BPD cu scopul de a nu face rău.
Concluzie - Un sumar
În concluzie, bunurile publice digitale sunt încă un concept nou, mai ales pentru România, dar se referă în principal la lucrurile din lumea digitală pe care publicul le folosește, de exemplu, o platformă cu informații folosită gratuit, fără bariere ar putea reprezenta un bun public.
Dar, mai mult, bunurile Publice Digitale se argumentează că nu sunt limitate de dinamica de scădere a resurselor. Deoarece sunt digitale, pot fi stocate, copiate și distribuite la infinit fără a se epuiza, și (presupus) la costuri aproape zero.
